Din greseala.
E o intamplare a fiintei mele , si-atunci fericirea dinlauntrul meu e mai puternica decat mine si decat oasele mele , pe care mi le scrasnesti intr`o imbratisare , mereu dureroasa si minunata mereu.Doua cantece diferite , lovindu`se , amestecandu`se , se aud in departare , in apropiere de mine.Deci eu sunt ''departe'', tu ''aproape''?Fericirea mea ma duce in sus , pana imi izbeste tampla de stele , pana cand lumea prelunga si in nesfarsire se face coloana sau altceva mult mai lung si..mult mai curand.Doua culori , ce nu s`au vazut niciodata , una foarte jos , una foarte sus , aproape rupta ,se izbesc dintrodata in infrigurata lupta a intamplarii ca exista fericire.Intamplare intamplatoare a fiintei mele , unde fericirea e mai sus decat mine , e mai puternica si decat imbratisarea ta , mereu dureroasa , minunata mereu.Ma uit in jos .De aici de unde eu privesc , de langa stelele tale , vad in ceata o urma alba.Ma vad apoi pe o sfoara , in care jocul meu este inainte , inapoi , inainte inainte , inapoi.Ochii mi se inchid si o palpaire mi se simte in privire , in gand , in gust si in maini.Degetele imi zboara pe fata.Nu ale mele.Ma gadila..gandul ca pot fi o pasare ce zboara peste siragul nemarginit al unei iubiri iremediabile , incantatoare si salvatoare.Ma gadila degetele acelea ..iar eu ajung la jumatatatea sforii.Vantul ma face sa ma catar pe obiectul din fata ochilor mei ..inchisi.Ma catar.Ma ridic.Dar ma ridic indeajuns de a prinde cu mainile o imbratisare mult-asteptata.
Un sir indian de aripi se intravede la infinit.Si noi suntem claditi in minciuna.Aprecierea este un cuvant spus pe silabe.
Comentarii