vineri, 21 decembrie 2012

Avem

Frigul nu ma ingheata,frigul ma face sa vad cate suflete calde exista.Si cand iubesti,observi in jurul tau cati nu iubesc.Dar niciodata nu cred ca vedem cat de mult se iubesc doi oameni,chiar daca stii ca asta vezi.De ce ne impunem sa avem coordonate gresite? Mai orb decat un orb este cel ce nu vrea sa vada.Cel ce nu vrea sa se vada ,cel care isi impune sa nu fie el.Te orbeste ,te fascineaza,pentru ca stie sa iti aduca mereu un felinar deasupra ochilor.Deci atunci se numeste ca te orbeste?
Vrem sa vedem ceea ce altii nu vad,sa ne descoperim hieroglifele noastre pe pielea altcuiva,sa stim ca acolo am fost noi.Sa stim ca am mangaiat noi pielea aia,pielea cu care te imbraci in frigul care te dezbraca.Vrem sa fim noi si nu reusim,caci a aprecia ceva inseamna a vedea,inseamna a stii ca vrei sa stai zi si noapte inchipuindu-ti ca vezi cerul intreg in ochii iubiti.Am zarit mereu o constelatie in ochii aceia dar e trist faptul ca in ochii mei stelele cazatoare se preling usor ,atat de usor.
In timpul unui tango incredibil de frumos,gandeste-te bine .Tangoul miscarilor reginei ajunge cat pentru toate mangaierile subtile ale unei nopti .
Nu suntem in stare sa ne facem curaj sa avem curaj.
"Cad,recad,si nu mai tac din gura"
Si totusi..mereu suntem
Tot
Noi
Dar avem mici indeajunsuri care ne omoara incet incet pe dinauntru.Chiar daca iubesti cat simti tu de mult pe fiecare,o persoana din viata ta se va simti neiubita.Si uite asa facem cu randul.
Stam la coada,ca nu  am invatat inca ,ca la coada stai cand te simti incapabil sa incepi ceva sau sa intretii ceea ce este iremediabil in unicul tau suflet.

duminică, 26 februarie 2012

Ce inseamna ''a simti''?

Totusi..ce inseamna ''a simti''? Ma macina faptul ca la aceasta intrebare poti sa raspunzi ezitand ''e atunci cand simti ca simti''.Si tot o enigma ramane.Nu neg faptul ca nu simtim indeajuns ca sa simtim cu adevarat,dar accentuez ideea ca gandirea ne este in aceeasi directie,si ca sa simti,trebuie sa iti inlaturi ratiunea.De unde vin sentimentele? Si ce rol au ele pana la urma?Sa te distruga? Sau nu,nu trebuie gandit asa,sau mai bine zis nu trebuie gandit,ci doar simtit.Da,sentimentele nu trebuie sa le gandesti,ci doar sa le simti si sa nu te intrebi rolul lor.E ciudat sa simti cum sangele nu-ti circula si sa te trezesti cu zambete uitate pe fata.Avem tendinta sa ne mandrim cand simtim intr-adevar ceva,dar de ce apoi urmeaza prejudecatile? Ai tendinta sa regreti.Si asta numai pentru ca sentimentele au renuntat la tine,si tot razboiul asta intre tine si tot ceea ce gandesti,este numai din cauza egoismului.Te indoiai mereu de existenta unui microb inauntrul tau.De ce?Era datorita mandriei,sau a egoismului? Atat de mult se aseamana pe cat de mult se ignora.Nu vrem sa intelegem nimic din ce ni se pare ambiguu in viata noastra.Nu vrem sa percepem un lucru,care ni se pare strain.Ne e frica.Simti frica cu toata fiinta ta.Dar asta numai ca te gandesti.Pana la urma ''a simti''este consecinta lui ''a gandi''?Se pare ca da,caci altfel pielea noastra ar acoperi un simplu schelet uitat de soarta.Dar e de nepriceput faptul ca atunci cand gandim prea mult,parca nu mai putem simti nimic.Ne pierdem.Si unde ajungem?Ne pierdem in noi.Sunt carari mult mai intortocheate in propriul suflet,decat in altele,pe care vrei sa le descoperi,dar nu reusesti.Ai doar impresia ca nu reusesti,ca de fapt ajungi de la prima incercare pe drumul pe care vroiai.Dar simti ca nu poti,sau ca nu vrei.Si aici,alte enigme intervin de la asemanarea izbitoare intre ''a vrea'' si ''a putea''.Ne confundam rolurile in viata.Daca ceva nu a existat pana acum,nici nu va mai exista.Degeaba incerci sa ai increderea in cineva,daca pana atunci nu ai avut.Nu se poate,dar cu multe dulcegarii rafinate,ai impresia ca ai cucerit universul,cand de fapt ai reusit sa ajungi doar la ispita.Nu as aprecia nimic in viata mai mult decat faptul ca as putea face asta.A putea INSEAMNA totul,dar a vrea FACE totul.Dar mai intai trebuie sa intelegem si sa fim intelesi.Iar apoi,sa gandim si sa avem puterea sa-i facem si pe altii sa gandeasca.Si ultima data sa primim si sa stim cum sa ne daruim.Sa stim ce vrem e cea mai buna dovada de curaj.Curajul de a te lasa luata de avalansa.Depinde ce avalansa.

vineri, 24 februarie 2012

0% zahar.

E atat de absurd ca niciodata nu ai stiut cum sa faci sa te gandesti numai la un singur lucru.Ramurile sufletului tau se clatinau in toate partile.Nu ai stiut sa-ti controlezi emotiile.Ai mii de ganduri si cu toate astea faci doar un singur lucru.Le tii doar pentru tine.Nu este indeajuns ca un gand sa-ti tulbure totul.Atunci cand ceva te bulverseaza si simti ceata in ochi,nu te sacrifica pentru orgoliul tau,caci pielea ta este stapanul unui suflet greu de cucerit.Egoismul pe care il porti iti indeparteaza sentimentele de inima si tu incerci sa lasi loc ridurilor pe fata ta.Nu incerca sa mai gasesti un motiv pentru orice,lasa totul sa vina de la sine,caci prin necunoscut iti vei gasi adevaratul scop in viata.Sa fii surprins este un lucru frumos,dar atunci cand te surprinzi singur ti se spulbera indoielile.Noi asteptam mereu ca ceva sa se intample,dar facem acelasi lucru in fiecare zi.Suntem nesatuli de viata,dar o criticam mereu.Ce suntem de fapt? Tu pentru tine ar trebui sa fii Regina,dar in cautare de ce?Dar niciodata nu am stiut ce cautam ,chiar daca am dat impresia ca stim totul.Nu stim nimic,dar nici nu trebuie sa stim.Daca te cunosti pe tine,inseamna ca stii totul.In momentul in care intervine indoiala,inseamna ca nu ai stiut sa apreciezi nimic,si nimicul include multe,chiar daca e relativ.Totul incepe cu iubire.Iubire de orice.Poti sa iubesti orice si esti fericit.Cat de absurd ai fi ca iubesti o anume pasare,un anume copac.Dar faci asta.E pasiunea ta.Nu trebuie sa fim lipsiti de pasiune,caci ea ne da startul la tot.O anume parte din tine e facuta cu pasiune,din pasiune,pentru pasiune.Nu te lasa absorbit de tentatii,dar traieste pe urma lor.Nu-ti lipi increderea ta toata pe spatele unui anume pasionat de egoism.Din cauza ca noi suntem manipulati si niciodata nu am stiut care e diferenta intre bine si rau si tot timpul am incurcat orgoliul cu dragostea,am ajuns acum la un punct in care totul ni se pare atat de simplu,pentru ca exista o obisnuinta pentru orice.O schimbare pentru noi ar insemna moartea.Nu stim sa facem pasul de dans potrivit,ci ne rupem picioarele pe stancile unor suflete cu greu uitate,dar nemeritate.Suspans,caci asta face totul in viata.Macar daca asteptam ceva,sa fim surprinsi pana la capat,caci oricum tot ceea ce vrem ,vrem ca sa irosim.

duminică, 12 februarie 2012

Rolling shadows of nights.


''Iremediabila e greseala de a te lasa strivit''

A te lasa strivit de asteptare,a te lasa mangaiat de porii unei iubiri strivite?
Cand simti ca prin tine sangele tasneste ,inima o ia la fuga.Dar de cine fuge? Si de ce? Pentru ca probabil a asteptat prea mult ca tu sa-i pui coronita pe crestet.Asteptarea e dureroasa,mai ales atunci cand nu stii daca astepti asteptarea sau daca astepti acel nimic.Nimicul e relativ,dar niciodata nu stii daca tu esti CEVA,sau daca esti NIMIC.Prin tine curge praful dulce din care esti compus,dar daca stai cu capul in jos,ce se intampla?Unele lucruri par niste nimicuri la primul sentiment,dar de unde stii ca un nimic poate fi totul? Tu esti o fire complexa,inimaginabil de frumoasa atunci cand cascada sufletului tau curge prin ochii unei persoane iubite.Inauntrul tau se zbat litere care nu reusesc sa se lege,nu reusesc sa dea vreun inteles privirii tale melancolice.Atatea carti citite,atatea vieti poti sa ai.Dar atunci cand paginile cartilor si-au scurs literele pe pielea ta si pe coastele rupte intr-o imbratisare,atunci cand stai si de fapt astepti,dar nu-ti dai seama si atunci cand cresc solzi pe spatele tau,ce inseamna? Dar de ce trebuie sa gasesti un rost pentru orice? De ce nu lasi la urma urmei totul sa fie de la sine? De ce iti pui intrebari doar pentru ca ai impresia ca peretii iti vor raspunde? Tu esti propria ta hieroglifa.Nu trebuie sa te intelegi,trebuia doar sa traiesti prin tine.La urma urmei tot ce e inteles,e deja pierdut.Daca te lasi pierduta la minus infinit,risti sa nu risti.Tu ai limite,dar nu ai limita la limite.Esti intr-o cursa iremediabila a necunoscutului care pana la urma ajunge acolo primul .''Cioc-Cioc'',dar nu auzi,nu simti,nu tresari,nu zambesti.Odata demult vroiai sa stii unde se duce o stea cazatoare,dar de ce acum,cand tu ai cazut aici,nu ai vrut sa stii unde ajungi? Nu ai avut curiozitatea sa te descoperi,dar ai stiut un singur lucru,acela ca nu stii nimic.Si nici nu vrei.Nu ai avut de ales intre asteptare si necunoscut,dar totusi cineva a ales pentru tine asteptarea.Dar nu te-ai suparat,pentru ca surasul de demult era acelasi si acum.Deci,ai ramas aceeasi? Chiar daca ai asteptat schimbarea?Sau nu,probabil degetele de pe pianul coastelor tale au cantat la infinit pana te-ai transformat intr-o stalacmita.Si surasul inducea schimbarea.Dar schimbarea era deja demult in tine.

miercuri, 21 decembrie 2011

Vin sec.


In suflet mi-e cerul tuturor
Dar cum se face ca tunetele imi sperie inima
O fac sa tremure.
Si stelele fara stralucire dorm suspinand printre ceata ochilor mei
Cand sufletul ti-e brazdat de sentimente amare,cand ''marea ta'' te inneaca
Cand pielea ti-e ruda cu ploaia
Ploaia,da,care iti ia lacrimile de pe fata si transforma in ceata gandurile tale
Cand totul te face fericita,exceptand momentul cand ai zis''totul''.
Totul nu intregeste totul,ci doar partea superioara a esofagului.
Respiri,inghiti.Ce?Sentimente?
Sa respiri prin ele? Sa le inghiti?
De ce ai face asta atata timp cat ele te inghit?
Ai muscat din mar cu gandul ca vei ramane cu gustul ala.
Ai vrut sa mai musti inca o data,ca sa-ti rosesti buzele de aroma lui dulceaga,dar nu ai stiut ca prima si ultima inghititura sunt cele pe deplin fabuloase.
Primul si ultimul gand
Primul si ultimul strop
Prima si ultima atingere
Prima si ultima noapte..
Si de-abia ma misc,ţop ţop

duminică, 11 decembrie 2011

Iubim?

"de indata ce cobori in miezul lucrurilor totul se face tandari. Apoi nu se mai misca nimic"



Ai daramat castelul,in care ne-am camuflat visele
Te-ai preschimbat din fapta in soapta..si m-ai lasat sa ii aud ecoul
M-ai asurzit cu deliciile iubirii,in timp ce sufletul ti-era secat
Paroxismul a fost atins..
Ce nevoie mai aveai de alte sentimente ?..cand totul este cucerit nu mai conteaza subzistenta ci doar victoria
Totul este sters si luat de la capat...folosindu-te de un alt suflet moale ce iti permite sa il folosesti
Sentimentele sunt praf de stele.are vreun rost faptul ca tu mereu si mereu uiti de ele,le uiti numarul?
Te uiti pe tine si vrei ceva ce sa cuceresti.il ai si acum ai facut tot posibilul sa uiti acel ceva in cautare de altceva!
In inima ta,ce ciudat,e un razboi de inimi.Te gandesti sa uiti,dar apoi uiti sa gandesti
Descoperi ca nu esti singurul care face asta , ci ca sunt si alte suflete ca tine care incearca sa se gaseasca, cautandu-se in altii . ai grija ca nimeni sa nu iti afle secretu, dar nu iti dai seama ca asta e de fapt conditia vietii. si iti cauti oglindirea in orice crezi ca rezoneaza cu tine. Nu te teme de esecuri, nu te teme de diferente, nici macar de discrepante.
Suntem diferiti, din fericire..
Cu totii ne formam musuroiul propriu cu care ne gadilam pe sub piele.Am ajuns la un punct cand totul reiese de sub fiecare por al matasii pe care o porti.Umbli prin vant,iti raman doar ochii.Restul,tu esti praf si orbesti alti ochi,care poate doar printr-o lacrima puteau sa spuna cata iubire daruiesc
Ea vroia ceva mai mult decat o viata poate da.
El iubea ceva mai mult,faptul ca ea era imposibilul tentant de la fiecare colt al privirii.



(by Te Ou&Andreea Pau)

vineri, 9 decembrie 2011

Clădim.

In apa seaca a sentimentelor iti inecai privirea
Si atunci,dar nu acum,acum dar nu atunci
Valul rosu de iubire te avanta intr-o furtuna
Si cum tu,un singuratic,vorbeai cu caracatita unui suflet fad
Doreai.
Dar ce doreai cand monstrul apei tale iti sufoca atat de usor trupul doar cu o atingere intepatoare?
N-ai stiut ce cautai.
Ai aflat unde cu greu vroiai sa-ti pastrezi inima.
Te-ai infrigurat si ai iesit din mare.
Furtuna,in spatele tau fiind,ti-a cladit un castel peste care nu puteai sa treci
Cu care nu puteai sa te joci
Nu puteai sa vrei
Nimic.
Chiar nimic din ceea ce faramele de nisip iti datorau.
Erai un simplu om,cu genele pe spate
Cu un singur gand,cu fulgere de noapte.
Plecai zambind spre gara indurerata,
Si iti vedeai doar pasul care te ducea
Acolo.
Iubeai,dar nu stiai,caci erai acoperit de mare
Vedeai dar nu simteai
Ca monstrul te musca.
Uimit de un deliciu pe care-l tot gustai
Ai fugarit o scoica,spre malul de-l visai.
Albul unei dimineti de-a ta te-a adus
Undeva,dar nu aici,
Peste poate,undeva.
Niste dinti
Cu zambet mare
Cand cu ochiul ti-au facut,
Ti-ai retras incet privirea
Si-ai plecat sa iei o gura
De iubire-adevarata,
De iubire infrigurata,
De iubire monstruoasa.


Si uite asa
E moale pielea ta ca de catifea,
Dar din pacate vine bine doar peste PIELEA MEA.