Numai acum.


Viata ni se da perfecta, fara cusur.Dar, undeva , pe parcurs, se ciobeste ceva.Cand avem ani fragezi, aflam ca nu traim vesnic.Apoi, musai, o nedreptate ne zgaltaie temeinic si ne arata ca lumea nu e inaltata pe temeliile corectitudinii.Si ne pierdem inocenta.O data cu inocenta, lasam in paradisul copilariei si sperantele.Ne invatam sa fim tematori.Sa nu vorbim, desi am avea ceva de spus, pentru ca am mai patit-o o data.Am ridicat mana si am impartasit clasei cel mai onest gand al nostru, iar colegii au ras cu gura pana la urechi.Mai bine sa tacem.Ne punem masti , una peste alta.Una ca sa ne ascunda timiditatea si frica de judecata celor din jur.O alta ca sa le fim pe plac celorlalti atunci cand avem nevoie.Fiindca nu ne-ar placea sa fim exclusi din toate grupurile.Asa ca scanam cu grija vecinitatile umane, si ne alipim cercului in care parca, parca am sti si noi sa ne prefacem ca suntem fericiti...Fiindca oamenilor le place sa rada.Si , cel mai la indemana le e sa rada de altii.Prima tradare din dragoste, prima suferinta din amor, ne obliga sa facem planuri care sa ne fereasca de durere.Sa inselam noi primii.Sa mintim noi , mai intai.Si sa ne pastram la indemana , ca un as trist in maneca, o fosta iubire, pe care sa putem oricand s-o reactivam , tot printr-o minciuna, printr-un tertip.
Si abia cand incepe sa ne doara stratul greu de masti, cand simtim ca nu mai putem respira sub atata prefacatorie , cand ne privim dimineata in oglinda si schitam un zambet prea fortat..ne hotaram sa ne intoarcem la lucrurile simple.Sa spunem din nou adevarul.Sa traim ca si cum n-am muri niciodata.Sa vorbim ca si cum nu ne-ar judeca nimeni pe furis pentru vorbele noastre.Sa credem in povestea de azi pentru totdeauna , si sa ne aruncam in bratele dragostei fara sa ne pastram portite de iesire.Am scos mastile si m-am aratat lumii si dragostei mele asa cum sunt eu, cu adevarat.Cu timiditatile mele , cu slabiciunile mele.Cu adevarurile in care cred nesmintit.Cu sperantele la care nu vreau sa renunt.Nu mai joc niciun rol.Si daca intoarcerea la inocenta ma va condamna la tristete , atunci accept sa fiu vesnic trista.



Comentarii

Postări populare