Panze..


Semanam tot mai mult cu cei care ne-au dat viata.Nu am ales, iar daca am fi vrut sa ne impotrivim, probabil ca ar fi fost in zadar.Pentru ca retraim, cumva, tineretea parintilor nostri si imbatranim la fel ca ei, purtandu-le parca inca o data grijile, poverile , fericirile.Si , intr-o dimineata, ne trezim ca , atunci cand privim in oglinda , nu intalnim ochii nostri , ci ochii parintilor nostri , aflati , paradoxal , la varsta care-o avem noi azi.Ii revedem pe cei care ne-au crescut , asa cum aratau ei cand aveau copii mici-pe noi.Si , dintr-o data , se intampla cu noi o minune, pentru ca suntem deopotriva parinti si copii.Avem doar zece ani si privim dintr-un colt catre cei mari, care suntem tot noi , chiar daca avem acum chipul ridat al parintilor nostri si , atunci cand vorbim , cand plangem , cand radem , hohotim cu glasul lor , care s-a asezat in propriul nostru glas.
Avem mii de zambete , mii de sentimente , mii de emotii , mii de bucurii, toate adunate de la toti.Traim prin altii , vedem prin noi si ne aranjam sentimentele pe feluri de mancare ..feluri de iubire.Am invatat cum sa tastez literele vietii si am invatat cum sa testez viata.Fericirea mea a venit si chemata si nechemata, deghizata intr-o mare iubire.Si viata a luat-o de la capat , ca si cum totul pana acum n-ar fi fost decat o repetitie.La spectacolul de gala , care e prezentul meu , nu voi face din nou greselile de mai inainte.Traiesc simplu , cu emotia adolescentei in fata unui pom inflorit.Reinvat sa intind panzele cortului pe malul marii , aflu din nou drumul pietruit spre banca aceea si ritualul cafelei cu inimioara desenata in spuma e sarbatoarea mea de fiecare zi.Imi invat propriul suflet cum ar fi al altuia.Ma bucur de orice farama de praf intalnita, ma bucur de orice raza de soare care ma orbeste , dar un paradox este ca ma resemnez la conditia unei eterne asteptari.Imi numar pe degete cele 16 primaveri , si cand ajung la a 10 a , ma opresc.Nu mai sunt degete.Pauza.In viata nimic nu se repeta , totul are continuarea lui.



Comentarii

Alexandru a spus…
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Zor de Zi a spus…
frumos frumos. m-ai umplut d melancolie... chiar citisem recent cev asemănător, în mare ideea asta şi m-am emoţionat...

apreciez mult cum scrii :*

Postări populare