Inapoi si noi.

Esti inapoi si.. cu totul! Cu totul inapoi.Sunt clipe cand simti ca esti indepartat de lume , ferit de ceea ce se intampla in jurul tau.Tu te uiti ca un spectator in timp ce ceilalti se aseaza toti in jurul unui foc pe plaja intunecata ..dar tu te uiti si mai aplauzi din cand in cand ....Si auzi rasete , susoteli si iti vin in minte vremurile de altadata.De ce trebuie sa te gandesti mereu ''inapoi'' cand te simti fericit si in acelasi timp neimplinit?De ce trebuie sa te satisfaci cu amintirile acelea , de ce mereu numai la trecut ne gandim?Nu gandim in perspectiva.Tu stai nemiscata pe malul marii si te gandesti , mai zambesti din cand in cand cand iti auzi de prin spatele tau numele odata cu caldura arzatoare care te incolteste de la jocul acela mare de lumini.Te simti singura si nu intri in jocul celorlalti pentru ca nu simti asta , te simti invizibila si nu exprimi interes.Te gandesti sa pleci de langa mare , sa pleci undeva si sa alergi singura prin ploaie , sa te simti uda , libera , provocatoare si sofisticata si sa razi de propria experienta.Si asta chiar vei face.Acum pleci .Mai aplauzi pentru o ultima oara grupul de pe plaja cu gandul ca ei se vor intoarce si iti vor inapoia cateva zambete.Dar nu se intampla asa.Pentru ca ei nu iti inapoiaza zambete , iti smulg tie zambetul acela si se hranesc cu el..si inapoi nu ti-l mai dau.Trebuie sa il iei tu.Iar tu nu vrei.Vrei doar sa fugi.Vrei doar ploaie.Sa fugi prin ploaie ca si cum nimeni nu te-ar cunoaste.Pleci zambareata , cu pasi usori pe nisipul fin.Cerul se intunecase si un strop ti-a cazut pe ochi si s-a prelins pe fata ca si cum o lacrima ar fi fost.In momentul acela te-ai oprit si de ce ai inceput sa plangi?Pentru ca ploaia , uite, ti-a dat motiv.Mergi singura prin ploaie , plangand si parca mergi inapoi , inapoi ..cu totul si cu pasii si cu gandurile.Unde o sa ajungi daca numai inapoi pasesti cu gandurile , unde o sa ajungi daca totul tu o sa faci pe dos?Tot mergi prin ploaie si ajungi intr-un loc pe care nu l-ai mai vazut pana acum.Ciudat.Zambesti cand vezi un porumbel care iti stie gandurile , iti citeste pasiunile si.. se aseaza langa tine.Mereu este cineva langa tine , chiar daca nu iti dai seama.Te asezi pe o piatra si stai , stai si faci tot ce face si porumbelul.Te invarti ca el , mergi pe varfuri , te scuturi , dar doar incerci sa zbori.Doar incerci .Caci acesta este un vis.Dar rasetele tale necontenite fac ploaia mai nebunatica si te aduc pe tine putin mai inainte decat inapoi.Iti place ploaia.Iti place sa stai , pur si simplu intinsa pe nisip si sa te uiti pe cer.Ce poate fi mai frumos si in acelasi timp , de neinteles , cand vezi cum stropi mari de apa iti inunda fata , simti ca te scufunzi , iti imaginezi asta si incepi iar sa razi.Frumoasa e ploaia de vara , care iti ofera ganduri grele , ganduri de neuitat pentru memoria ta , ganduri si inchipuiri ciudate.Te surprinzi razand singura si iti spui sa te opresti ..dar mai rau razi.Mai rau razi de propria existenta , de modul cum iti place , chiar acum sa traiesti.Dar esti singura , singura si neindemanatica,. singura ..si parca demult a apus soarele tau si nu a mai rasarit.Ai o presimtire ca va rasari odata cu tine , va lumina totul in tine , iti va lumina privirea si te va face sa simti si mai fierbinte nisipul acela care acum ti se pare , de-a dreptul rece, izbitor de rece.Pe moment esti singura , dar cum te uiti inapoi ,da , tot inapoi...vezi in departare un trup , un trup pe care il consideri zambaret si atractiv prin modul in care se misca , in miez de noapte pe nisipul izbitor de rece , mda , acum putin mai cald.Stai nemiscata si iti vine sa plangi , iti vine sa plangi din toate puterile , iti vine sa tipi ..de bucurie.Nu iti vine sa crezi ca tocmai el ti-a urmarit calea si acum , cand totul ti se parea ''izbitor de rece'' , el parca a facut ca soarele sa rasara.Si uite , nu era miez de noapte cum tu credeai , era dimineata timpurie si soarele , daca te uiti in departare se vede rasarind.El se apropie si tu plangi si mai tare la gandul ca ii vei simti bratele in jurul tau cum iti inchipuiai demult , cum vroiai demult ca asta sa se intample...dar de obicei cand vrei ceva , niciodata nu se intampla.Se intampla pe neasteptate.Mereu este bucuria mai mare cand totul vine neasteptat.Te simti uda toata ,te simti uda de lacrimile care ti-au curs cand el s-a apropiat si te-a imbratisat si s-a udat si el cu fericirea ta.De cand vroiai asta?Dar numai azi ai avut o presimtire.Numai azi ai simtit ca soarele tau va rasari si uite-l, il vezi?Acum totul era spre inainte si iti era asa drag cand parca vedeai in mare o imagine a unui cuplu , imbratisati si care se invarteau odata cu adierile vantului , odata cu aripile dragostei.Tu , vezi, demult vroiai una ca asta , dar probabil ca iti doreai prea mult si acum , cand ai plecat de acasa , intr-un loc asa de pustiu , iti inchipuiai , in veci ca vei fi imbratisata de altcineva , in afara de mare?Totul vine sa te surprinda , asta este viata , o totala surpriza.Si tu acum , plangeai si il inundai cu apa marii in timp ce el te tinea strans in brate , urmarind amandoi fiecare pas al soarelui in aromele unei dimineti amoroase de primavara frumoasa.Era tot ce tu vroiai.Era tot ce tu vroiai sa simti , pe malul marii si mai mult decat atat , era tot ce tu puteai avea.Era marea.Si acum se mai auzea doar un ecou de rasete neincetate in timp ce vantul va infasura intr-un val de nisip , amandoi pasionati unul de altul.

Asculta mai multe audio Muzica