Captusiti in emotii.
Pentru o clipa putem oare sa ne scoatem sentimentele la suprafata?Dar cum ne-am simti?Ne-am simti goi si prea-plini de acel nimic pe care il simti numai atunci cand pur si simplu nu constientizezi ca tu esti o fiinta.Uneori ne descoperim intr-o papusa sau in bratele unui copac care se clatina cand bate vantul.Ne simtim acolo,parca noi suntem captuseala ramurilor.Si fara sentimente nu putem trai,am fi nuli.Am fi prea cuminti ,prea stersi de culoare caci intr-adevar sentimentele sunt cele care ne omoara si renvie sufletul nostru ,cuceresc alte suflete si tot ele ne mananca cate un pic din ceea ce numim ''teama''.Cand esti prea fericit,orice ai face,faci din instinct,caci tu ...tu..nu mai esti pe picioarele tale si spui ca ai descoperit fericirea.Cand esti suparat,orice ai face tot din instinct faci caci te impiedica ceata lacrimilor de pe suflet sa mai faci ceva constient.Si iata-te.Un om,s-ar spune ca mereu face totul din instinct.Dar adevarul este ca suntem prea lasi sa ne mai gandim ,suntem prea lasi sa actionam noi,cu a noastra constiinta..asa ca lasam instinctul sa ne conduca.Chiar nimic nu e complicat in a fi fericit.Dar te-ai gandit vreodata ca atunci cand esti fericit,cand simti ca ai atins cea mai inalta culme..de fapt tot din instinct ai facut sa ajungi aici? Caci fericirea e simpla,iti da motive infinite de a te alatura in seva ei,dar se bate cu tristetea,pe care tu,ca orice amarat de om o gasesti si o confuzi cu fericirea.Si o iei.Tristetea este confundata cu fericirea,caci atata timp cat esti trist vrei sa fii fericit,dar invers nu.Si de cele mai multe se intampla.Se intampla si ne spoim visele cu sperante,ne mangaiem neindeajunsurile cu emotii si cadem iremediabil in infinitele noastre valuri.Si suntem dusi departe,unde peisajul iti incanta privirile si in acelasi timp orbesti de prea-frumos.Intr-un cuvant nu esti capabil sa vezi fericirea cu ochii bine-deschisi...ori sunt inlacrimati,ori privirea ta e in ceata si la unii ,totul e negru.Nu ne da frau liber sa o vedem,nu ne lasa sa ne alaturam ei doar daca stii ca in tine exista ceva prin care te incurgitezi ca sa ajungi la ea.Acea framantare.Asta vrea sa ai,si nu indiferenta care este de la sine.
Si esti fascinat de peisaj,atunci.Dar nimic nu e mai frumos decat vaile si culmile trasate cu degetul pe corpul acela.Si asta inseamna totul.
Comentarii