Ploaia face parte din viata,dragilor!

De ce ne plangem cu totii ca ne streseaza ploaia?De ce nu vedem partea frumoasa si sa incercam sa ne ascundem in ea,sa ne adapostim sentimentele in ploaie.Sa ne imprietenim cu ea!Cand ploua e ca si cum se scurg lucrurile mizerabile ale vietii si e ca un nou inceput,atunci cand a doua zi e insorit.

De ce fugim de ploaie?Fugim de ceva care ne spala sufletul,ne curateste mintea si ne iubeste,caci de-aia ne acopera pe toti cu picaturile ei..e ca si cum ne ia in brate pe toti.Noi nu iubim necunoscutul,ci doar ne transformam pe noi insine in necunoscut.Ne adapostim in noi,ne facem mici si mai ramane decat privirea care spune totul.Esti nefericit,copile!Esti nefericit pentru ca nu vezi ca ploaia te iubeste,tu fugi de ea si..obosesti fugind.Si te opresti.Si zici''ce urata e ploaia''.Dar de ce alergi?Parca te-ar urmari cineva,dar ..chiar te urmareste cineva.Te urmareste fericirea aia,pe care tu nu vrei s-o vezi si fugi ,fugi si de-aia ploaia se inteteste cand tu te rogi sa se opreasca.Vrea sa te cuminteasca,sa iti limpezeasca gandurile de griji,dar tu,tu vrei sa obosesti.Nu te gandesti niciodata ca tu primesti prin fiecare picatura de ploaie cate un semnal,cate un mesaj..dar nu vrei in ruptul capului sa-l citesti.Tu fugi.Eu iubesc ploaia si citesc toate scrisorile.Mi-a cazut chiar in palma un strop.Si nu stiam ca avea sa insemne ''frumosul''din viata mea.