Poate..noi!

Noi?Ce suntem noi,de fapt?Poate ca deseori te intrebi asta,atunci cand iti freamata trupul cand iti descoperi chipul in reflectia unor priviri.Poate ca niciodata nu ai stiut cum sa-ti controlezi falangele,apuci zambete cu ele,apuci inimi,si nu ramane decat un tremurat care te ingrijoreaza atunci cand patrunde neinteles prin pielea ta.
Te surprinzi uitata in noapte,iti analizezi fiecare picatura de sange care iti curge prin vene,simti acel drum serpuit prin tine si ramai acolo pistruiata de fiecare stea care iti ingradeste fata.
Confuzia de care nu scapi nu e a ta,tu esti a ei.Te-a prins in plasa,ti-a facut nod si acum,mai fa tu un nod.Tu esti o fire sensibila,ai un ocean in care ti se adancesc gandurile.Niciodata nu ai stiut de tine,nu ai stiut cine esti,si atunci cand ai vrut sa afli,ai ajuns pana la tarm.Nu stii sa inoti,nu te scufunda in tine.E cel mai grav sa te simti pierduta in propriul corp.Adu-ti aminte mereu de niste sunete usoare pe care sa le ingani cand nu stii ce vrei.Uita-te pe geam la vantul acela,da,te ia..usor,dar lasa-te pe aripile lui.Vei ajunge acolo unde vrei de fapt,dar nu stii sa arati asta,nu vrei sa stii pentru ca mereu ti-a placut sa surprinzi usor cu minciuni indulcite.
Cand zici''eu'',la ce te gandesti?Fiinta asta in care suntem inveliti ne minte,ne minte vesnic.Nu,nu esti un''eu'',esti un''tu'' infinit.Infinit de emotii si brazdat de gusturi ascunse.