Ochi de rechin.
Suntem intr-un cerc,cu totii.Suntem fara scapare.Nimic nu ne ajunge,cand ne spunem ca vrem ceva.Avem o viata in care nu se intampla nimic,dar totusi atat de multe.
Prin mine se plimba un fluviu nemarginit,care face parte din acel tablou,pe care ani la rand l-am avut agatat pe perete.In acest fluviu se ineaca, adesea oameni..oameni care nu au stiut sa-si invinga ispitele si care au zis ca isi spala aici sperantele.Oare ce ma face sa zambesc cand stiu ca acei oameni erau,dar eu nu ii cunosc?Nu,nu imi e frica de necunoscut.Iubesc necunoscutul.Imi place sa-l am in brate si sa-i simt transparenta.De ce trebuie sa cunoastem iubirea,cand noi cand o intalnim,ne framantam si ne leganam pana cadem?De ce trebuie sa mai cunoastem ceva ,cand necunoscutul ne ofera totul?De ce nu-l iubim ?De dor.
Totul se intoarce acolo,totul se indreapta acolo,si apoi se indreapta impotriva mea.Ma strecor ca sa scap,ma framant ca sa ma obisnuiesc.Astept cu nerabdare momentul cand vom fi inimaginabil de rai,rai cu noi insine.Nu ne apreciem cu nimic.Trebuie sa ne criticam ,ca sa ne descoperim.
Am pierdut forta de a astepta.Nu mai pot sa stau pe loc,viteza vietii mele a intrecut-o demult pe a ta.Tu,care nu te descurci cu vaslele.Te-ai inecat.
Aceasta singuratate iti deschide calea catre un alt sentiment,spre libertate,spre libertatea omului,spre libertatea de a alege.Eu sunt cea care imi aleg viata,acolo,unde te afli tu acum,nu mai e o viata secreta,e o indepartare a vietii mele de o alta,alunec,incet si ma recunosc in ceea ce ar fi mai putin de recunoscut,ma simt atat de bine,atat de aproape de mine.
Te visez plutind.Caci te-am lasat sa plutesti prin mine.Din mila.
Mereu revin aceleasi cuvinte.Fara rost.
Ma lovesc crengile tale si in mine cresc buruieni,caci sentimentele mi le ignor,dar padurea din mine se adanceste langa fluviul dorintelor mele nemasurate.
Inima imi e inafara coliviei ei si nu-mi doresc decat sa aud un ciripit.
Comentarii