Suntem imbratisati de praf.

Oare ne-am gandit vreodata cum ar fi sa ne rasturnam viata?Ma gandeam doar o secunda la asta,dar in acea secunda parca mi se incalceau ideile.Nu suntem capabili sa renuntam la lucrurile pe care le numim vicii,nu suntem interesati de noutate si nu stim sa acceptam decat ceea ce nu este mai bun pentru noi.O rasturnare de situatie poate ca te-ar face pe tine,din rasfatat si vulnerabil,o fiinta pe care pot s-o mangai.Suntem doar niste inhalatori de ''posibil'';de ce nu ne putem sacrifica pentru ceva''imposibil''? Hai sa ne imprumutam vietile,sa gandim cu mintea altuia,sa nu facem totul doar pentru ca noi traim cu impresia ca suntem facuti numai sa respiram.Mi-as imprumuta viata,mi-as imprumuta sufletul,dar inainte de a-mi sapa in minte si a-mi gasi multe motive pentru care nu as face asta.Vreau sa fac cat mai repede,caci altfel esuez.Suntem facuti numai din esecuri,caci facem totul prea tarziu.Din moment ce tu acum simti ceva,de ce trebuie sa stai sa ceri parerea tuturor ca sa realizezi mai tarziu ca era bine sa faci ceea ce ai simtit atunci? Gandim in nestire,chiar atunci cand nu trebuie.Poate ca daca suntem cu capul in jos,uitam sa mai gandim.As incerca pentru o clipa sa-mi imaginez ca in viata nu totul se intampla pentru ca asa vrei tu,ci totul se intampla pentru ca asa e povestea.Dar incerc,si nu pot.Nu-mi pot descifra unele litere din acea poveste,ceea ce ma face sa raman impietrita si fara scapare.Cineva m-a luat prizoniera si nu m-a lasat sa plec,pana in momentul cand vietile noastre isi vor incalci cararile,dar asta e posibil doar atunci cand cu ochii inchisi iti spui propria poveste pe dinafara.Vreau sa-mi dau o bucata din suflet unui om care fix in acest moment spune acelasi lucru.Nu mai vreau sa-mi imaginez nimic din ce e posibil,vreau sa-mi imaginez imposibilul ,cu toate formele lui fantastice,care da,ma fac sa spun ca viata mea se intampla pe alt plan .Dar atata timp cat pot sa-mi imaginez,vreau sa fiu cu capul in jos.Vreau sa-mi rastorn viata.Si asta nu inseamna ca vreau sa o iau de la capat,nu..Ci doar sa ma innod cu trupul tau,si asta sa-mi fie viata.O incalcitura de fapte ,o izbire de necunoscut,o groaznica inchipuire,o inimaginabila abordare a frumosului .

Cu toate ca inundatiile sufletului vin cu valuri,iti maresc impresia ca tu nu esti doar un simplu om,ci o fiinta care poate sa faca ce vrea,chiar daca nu stie cum.Esti o fiinta minunata,daca stii cum sa faci asta.Nu te lasa prada unor nimicuri de la colt de drum,mergi pana in capat.Unduieste-te pe meleagurile dulci ale neindeajunsului si viseaza la tot ce e mai ciudat,caci ciudatul te va face candva sa stii ceea ce vrei.O constelatie de sentimente ni se infiripa din privirile sarcastice cu care luminam un zambet uitat de noapte.