Nimicul nostru.

Vin la tine pentru ca am ganduri rele.Sufletul meu se mistuie,sunt asediata.Gandurile rele se fixeaza pe trupurile oamenilor pe care ii iubesc sau pe trupurile oamenilor pe care ii doresc,imi spun ca si povestea ucigasilor incepe asa,incepe noaptea,pana dimineata.Mi-ar placea sa scap de creierul meu,mi-e teama ca nu cumva crima mea sa se intample asa,ca intr-un vis,intr-o stare pe care nu as mai controla-o.Nu am venit aici ca sa te seduc si daca nu plang inseamna ca spaima mi-a luat lacrimile.Vreau sa inaintez.

A inainta inseamna oare a cladi?A inainta inseamna oare a iubi?A inainta inseamna oare a uita?Nu stiu cum sa spun mai clar ca nu am urat niciodata aceste ganduri,care de altfel imi fac rau,ma incita si ma strecoara prin pielea altuia.Vreau sa devorez timpul,nu-mi place sa stau pe loc chiar daca ma doare trupul.Nu pot sa stau impietrita,sa vad cum toti,nemiscati,isi sorb privirile,nu vreau sa imortalizez placeri nestiute,vreau doar sa-mi incarc visele cu acea aroma dulce.

Sunt dependenta de imagini,care par sa vorbeasca despre mine fara sa ma numeasca insa vreodata.Mi-e frica de mine pentru ca nu mi-e frica de ceilalti.Un ''eu'' din mine strabate mult ca sa ajunga acolo unde un''eu'' din tine ma stropeste si imi inunda gandurile.Acele ganduri,da.Inundatia aceasta dinauntrul meu,paradoxal,iti spala tie creierul si nu te lasa sa-ti acoperi sentimentele chiar daca tu,ca un inabordabil,te ascunzi sub masca indiferentei.Te simt.

Sunt invadata.

Inainte scriam in capul meu,apoi am avut cuvintele,spirale de cuvinte,ma sufocam in ele,ma hraneam cu ele.Personalitatea mea s-a format de la acest limbaj,de la acest limbaj pe care il am.

Nu vreau nimic altceva decat sa stiu ca drumul spre inima mea este in zig-zag.Vreau sa te pierzi.Sa te ratacesti.