(''Braţele sunt sa te tii.Bine'')
Mi se
intampla rareori, dar acum tot mai des.
Parca ma cufundam in mrejele
vartejului si simteam cum bucatele din mine se
sfarama,
simteam cum totul devine tablou.Un tablou frumos.
Simteam cum lacrimile
imi inunda ochii
si cum eram
perpelita de amintirea
tineretii .
Imi puneam
in minte toate ideile
si eram bine pentru ca
intalneam locuri
necunoscute , oameni
necunoscuti ,
vanam permanent bucurii noi bizare ,
emotii inedite.Mi le
aranjam cu
finete si imi doream sa
fie un vis.Nedorit.Da.
Acest fenomen este un pamflet.Trebuie tratat ca atare.
Comentarii