Sufocant

Uitam ce facem si niciodata nu am stiut cum sa ne aratam toate fetele.Avem momente cand nu ne cunoastem si ne supunem planurilor altor minti.De ce trebuie sa furam stelele altora numai pentru ca asa ne simtim mai straluciti? Este acea prapastie intre bine si rau,peste care nu putem sari caci drumul intre minte si inima este foarte lung.Ne mintim ca suntem bine,dar cand ne uitam spre cer nu ne mai vedem steaua.Te simti singur si niciodata indeajuns de sigur ca sa poti zambi chiar daca zambesti pentru altcineva si nu pentru tine.Meriti mai mult decat te gandesti ,dar atata timp cat sufletul iti spune sa faci ceva,nu ezita.Cateodata te miri de ce stii dinainte ce ti se va intampla si simti ca parca stai pe loc ,numai ca sa nu se intample acel lucru.Uiti de tot si parca nu te gandesti la nimic cand stai singura si privesti in gol.E minunat cand simti o mana prin parul tau,dar e si mai minunat cand o simti si ea nu e.Paranoia se numeste acest sentiment pe care il porti cu tine cand pur si simplu te simti sufocat..sufocat de ura asta pe care o primesti numai din simplul fapt ca zambetul tau sa se transforme intr-o umbra care ramane acolo unde ai simtit ca inima ti-e intreaga.

Foarte rar ne simtim intregi,ne simtim fericiti ca traim,dar apoi regretam ca nu am incercat sa zicem ca suntem fericiti mai tot timpul.Dar chiar si atunci cand suntem tristi,vrem neaparat sa ne faca cineva sa zambim.Mereu aceasta asteptare..de ce?singuri nu putem sa facem asta?Cand stam intr-o liniste subita acolo,da ,chiar acolo langa acea persoana zambim inauntrul nostru ,dar la suprafata suntem inabordabili.Parca platim zambete,le vindem si ..din asta traim.Jenant sa spui ca nu stii sa traiesti doar tu.Nu te lasa prada unor vorbe frumoase ,care te aduc in al noualea cer daca aceste vorbe sunt doar in acest moment.Si ziua de maine?unde e?Suntem naivi si credem niste baliverne iremediabile.Balivernele mereu suna frumos.Am ajuns sa fim cu totii la fel,nu ne mai place diferitul si traim numai pentru ca trebuie.Nimic nu e prea frumos ca sa fie adevarat si asta ne duce cu gandul la faptul ca nimeni si nimic nu mai stie sa te surprinda.Ai trait aceste zile pana acum sa gasesti acel ceva care va opri timpul,dar uite ca te-ai lasat prada unei iubiri si acum totul,de fapt nimic nu te mai incanta.Nu ne pare rau de nimic,chiar daca noi am initiat acest rau.De ce sa ne distrugem singuri?Mai bine distrugem acest''tu'' din fata noastra.Incercam ceva,dar esuam.Cadem adanc in iluzia degradanta a acestui val de sentimente.Nu stim ce e cu noi,unde ne aflam si mai ales cum am ajuns aici.Si ultima intrebare''de ce?''.Ne parasim pe noi insine ca sa ne mulam pe un alt intreg suflet si constatam tarziu ca ruginim.Lasam totul balta si mergem ca niste nestiutori acolo unde demult vroiam sa ajungem.

Ronan Keating - If Tomorrow Never Comes

Asculta mai multe audio diverse