Vanatoare de inimi.
Intotdeauna ne-a placut sa vanam inimi si apoi sa le dam drumul.Intotdeauna am fost prea lasi sa ne pastram fericirea.Vanarea fericirii,iremediabil e mai dulce decat posesiunea ei.E atat de fascinant sa fii intr-un duel cu un altul ,care iti vaneaza fericirea,si tu pe a lui,si cand se intampla sa o castigi,treci la o alta fericire.De ce?De ce cu totii gandim asa? .si nu e ceva scris ce ar trebui sa respectam.Doar vorbim de fericire.Nimic nu e complicat in a fi fericit,dar noi ne complicam,cautam si cautam neincetat si cel mai mic motiv ca sa spunem''nu-mi place viata mea'',dar tu te-ai uitat vreodata la detalii,te-ai uitat in stanga si in dreapta ta , te-ai uitat sus,sa vezi cat de fericit esti?Noi ne uitam,numai in fata.Limitele nu ni le vedem.Dar suspansul tot in vanare ramane.Suntem cruzi si ne imaginam totul al nostru,ne punem dorinte,cum ca sa avem cea mai frumoasa viata,si cand am apasat pe tragaci,am vanat fericirea cuiva...si apoi nu o mai vrem.Suntem de-a dreptul egoisti.Egoisti cu propria persoana si toleranti cu cel din fata ta.
Impuscam vieti zi de zi,prin orice vorba mica pe care o spunem,care poate ca pentru acel''alt'' din viata ta este o vorba imensa, o vorba care ii inunda creierul.Dar tu,ce stii?Tu stii doar ca nu vrei sa-ti calci orgoliul, ci mai bine,calci pe inima cuiva.Asta facem mai mereu.
Si este de necrezut cum ne place.Dar,fara scrupule,spunem ca ''Am vanat o fericire,sunt fericit''.O distanta imensa intre tine si el.Tu ai vanat,tu esti fericit.Lui i s-a furat,tot fericit.Este un rationament ,pe care chiar daca l-am hrani cu dulcegarii,tot asa va ramane.Dulcegariile sunt o gramada,dar noi le transformam in acrituri.Acum am apasat.Sunt fericit.43
Comentarii