Spartacus.
De ce ai zambetul acesta?De ce intotdeauna te apropii si imi furi cuvintele , de ce trebuie sa aud numai zgomotul privirii tale cand se indreapta incet spre mine?Ai un zambet de sticla , si poate se va sparge vreodata si iti va deschide rasetele , rasetele acelea care ma cuprind ..cu totul.Nu putem face nimic fara un zambet , nu putem calca bine si nu putem sa ne ridicam .Din fericire ,de obicei , ne ridicam.Nu pe varfuri.In viata.Hai sa ne prindem in par o stea si seara sa mergem sa ne uitam pe cer , sa le numaram si sa visam.Ce poate fi mai frumos?Plimba-ti mana prin parul meu si gadila-mi sentimentele.Intodeauna ne simtim bagati in seama cand ni se vorbeste urat , dar nu ne intrebam mai deloc cand ne zambeste cineva .Ne simtim pur si simplu normali si oferim si noi un zambet , cu plata.Nu ne gandim niciodata ce imagine frumoasa ar fi daca ai vedea pe strada numai lume zambind.Multi ajung odata la concluzia ca isi risipesc zambetele si si le pun la pastrat si la un moment dat rad fara masura si isi zic ca a venit fericirea peste ei?Zambete vechi , zambete uzate , zambete pastrate..doar asta avem.Avem un zambet de sticla si nu ne bucuram de detalii.Vrem multe , multe , grele , grele si cu dorinta asta ne ingreunam si mai rau.Si la un moment dat , cedam si ne jignim singuri.Zambet de sticla , asta e tot.Nu se sparge niciodata.Noi ne spargem.De greutati.Zambetul se duce..
Comentarii