Cu voce.
''Sunt din ce in ce mai convins ca miracolele se ascund in banalitate. Cel putin, acelea care dau sens unei existente obisnuite. O amiaza oarecare, cu cer spalacit si cu o lumina blanda, de toamna tarziu, dupa o saptamana de ploi putrede, te poate face sa uiti, o clipa, de toate regretele si sa fii fericit ca traiesti.'' (Vremea intrebarilor, Octavian Paler)
Gandim cu voce tare.Mai mereu.Te trezesti singura pe strada cand iti misti buzele , certandu-te parca cu destinul..si apoi cand vezi o privire fixata pe tine, te opresti si incepi sa zambesti.Da.Gandim cu voce tare.Dar gandim.Ne framanta amintirile , ne framanta prezentul si nu ne framanta deloc viitorul.Suntem tacuti cu noi insine, vocea noastra luand amploare numai atunci cand nu ne convine ceva.Cand suntem incantati tacem.Mutenia strica totul.Nimeni nu te aude cand ar trebui sa te auda , si asta te face pe tine sa evadezi in tine.Calatoresti singura prin tine, ascunzandu-ti sentimentele si facand totul cat mai intunecat.Nu vorbim cu noi insine , ci vorbim cu invizibilul de langa noi.Suntem omniprezenti si realizam asta numai cand descoperim ca vorbim cu fiecare si radem singuri pe strada , facem totul singuri si ne certam cu cel de langa , care nu e .Ne luam in brate singuri , ne vorbim fara incetare in oglinda , tragem un zambet de ''la revedere'' si plecam.Evadam.Calatorim sa ne descoperim.Strabatem trupul nostru si descoperim cu uimire ca parca nu suntem noi.De ce nu ne cunoastem?De ce , parca inotam prin noi ..si la un moment dat simtim cum ne scufundam?Ne scufundam , da.Ne scufundam in minciunile si nedreptatile care plutesc prin inauntrul nostru si nu ne place.Suntem omniprezenti si iremediabil de neinlocuit .Doar cu partea negativa.
Comentarii
scrii superb!
te iubesc!
hmm ciudat:-? de curand mi-am adus aminte de melodia asta si am tot ascultat-o zilele astea.
de mine se lipesc toate coincidentele.deja s-au intamplat prea multe ca sa ma mai mir.