P.S...
Era o vreme cand totul era implinit..cand totul stralucea si era parca predestinat..acum?Acum?!Intrebare.Parca era dupa o ploaie cu minciuni , dupa momentul acela cand parca simti ca explodezi.Parca nu era ea.Simtea ceva..presimtea ceva..si nu era in stare ...sa gandeasca.sa priveasca.Statea intinsa pe covorul verde , adormita , indragostita , nestiutoare si ganditoare..la ziua dupa maine!Isi imagina faptul ca ea era , si nu alta..si o bufnea rasul, un ras care nu rade..in timp ce tocmai auzi melodia ei preferata Bob Marley-Could you be loved ...oare?Era ceva..era?de ce era?Statu un moment pe ganduri..ganduri adanci..de ce oare viata ei..bate filmul?..nu e monotona, nu e plictisitoare, nu e fara sperante..dar e, da , e!.. plina de..provocari, provocari care parca nu se mai termina.Era atat de tarziu..dar..tarziu pentru?Era tarziu.si o dimineata fara soare..doar cu aer.Da.Si chiar era tarziu.Isi forta zambetul ei firav in oglinda..si de ce zambea asa de lung?Zambet de speranta.Ii piui telefonul,care afisa pe ecran :''P.S.Nu ezita sa`ti faci alte noi..amintiri''Citi fara suflare sms`ul care o facu pur si simplu ca liniile zambitoare de pe fata ei imbujorata..de uimire ..sa se retraga incet, incet pana cand fata ei deveni doar o frunza..luata de vantul aspru care ii aducea amintiri, sperante, bucurii si ...obisnuinte.
Comentarii
defapt, cred ca scrii despre tine in trecut sau in viitor.